Pages

May 7, 2010

William Shakespeare - Hamlet

"Oh, carnea asta, mult, prea mult vârtoasă, de s-ar topi și s-ar preface-n rouă..."

"toţi vor să joace Hamlet!"
Mai toţi actorii, indiferenţi la cele întîmplate părinţilor,
vor să ia un craniu în mînă şi stînd într-un peş
să se întrebe: să dormi? să mori?
toţi ţin să dea sfaturi altor actori,
s-o alunge pe Ofelia " chit că în viaţa lor nu au refuzat nimic "
să se lăfăie între înţelepciunile lui Polonius şi Horaţiu,
toţi vor să joace Hamlet " (poem de Carl Sandburg tradus și parafrazat de Radu Cosașu)

Despre Hamlet, minunăția asta strivitoare de piesă, nu mai trebuie spus nimic, toată lumea cunoaște acțiunea. Se poate glosa eventual pe un subiect particular, cum ar fi nehotărârea lui Hamlet. Mulți spectatori se întreabă de ce Hamlet, odată ce are dovada crimei unchiului său, nu se răzbună odată, de ce trage atâta de timp. Sursa dilemei sunt chiar actorii care îl joacă pe Hamlet: sunt ceva mai în vârstă decât o cere rolul și au în ei o anumită inflexibilitate, o duritate și asprime date de rolul de justițiar asumat, strigă și fac morală celorlalte personaje, arată cu degetul. Mulți actori îl joacă așa pe Hamlet și publicul pierde ceva esențial. Un adevăr simplu și modest.

Hamlet era tânăr iar criminalul era unchiul său, un membru al familiei sale. Un tânăr de vârsta lui Hamlet nu poate fi atât de sigur pe sine încât să ia un cuțit și să își facă dreptate, pur și simplu încă era la faza când mai evalua lumea, când valorile impuse de familie, cum ar fi respectul ierarhic, îl dominau. Este un șoc pentru orice tânăr să afle că familia sa e populată de criminali și de femei ușoare, nimeni nu vrea să creadă asta, trebuie să mai cerceteze, nu poate fi adevărat... Hamlet este un tânăr nesigur care își respectă unchiul și care încă mai caută sensurile vieții. Și șoapta unei fantome sau un leșin la o piesă de teatru nu sunt de ajuns pentru a trece la fapte. Cine dintre spectatorii din sală și-ar ucide rudele chiar având certitudinea că sunt criminale? Cine măcar i-ar denunța la poliție? Îi cerem lui Hamlet să fie mai puternic decât am putea fi noi vreodată, îi pretindem chiar.

Apoi mai este o chestiune delicată, cea a puterii. În Danemarca, ca și în Țările Românești o bună vreme, succesiunea la tron nu se făcea de la tată la fiu, ci de la rege la frații săi. Multă lume crede că unchiul lui Hamlet a ajuns rege pentru că s-a însurat cu regina când de fapt el era succesorul legal și regina de fapt și-a păstrat poziția căsătorindu-se cu noul rege. Hamlet era abia al doilea la succesiune și dacă s-ar fi grăbit să își ucidă sau denunțe unchiul, multă lume ar fi interpretat asta ca o grăbită poftă de putere, ca și cum Hamlet o făcea doar pentru a ajunge rege.

Montarea de față, cu Constantin Codrescu în rolul titular, are această virtute extraordinară: ne prezintă un Hamlet tânăr și nehotărât, chinuit de îndoială și respect, un Hamlet cât mai aproape de adevărul istoric cu cât se putea; o montare aproape canonică.


Durata: 151 minute
Distribuţie: Constantin Codrescu, Ludovic Antal, Tanţi Cocea, Silviu Stănculescu, Ion Marinescu, Elena Sereda, Willy Ronea, Aurel Ghiţescu, Marcel Anghelescu, Teo Partiş, Marius Pepino, Mircea Corbu, Mihai Mateescu, Jean Reder, Jean Lorin Florescu, Ion Iliescu, Ion Anastasiad, Nicky Rădulescu
Regie: Mihai Zirra

1 comment:

  1. Acest site e minunat! Peste 100 de piese de teatru ce ii incanta pe amatorii de teatru radiofonic! Felicitari! Merita cu adevarat sa ascultam teatru, decat sa ne uitam la telenovele de 2 lei!
    Ascult cu mare placere fiecare piesa!

    ReplyDelete