Pages

Showing posts with label dramatizare. Show all posts
Showing posts with label dramatizare. Show all posts

Aug 29, 2010

Jean Bart - Europolis

"- Penelopa, de câte ori să-ți spun, nu te mai arăta în fața Evantiei așa interesată de ce o să facă Nicola cu banii lui. Fii și tu mai diplomată! Pentru nimic în lume n-aș vrea ca Nicola să-și închipuie că l-am găzduit cu cine știe ce planuri.
- Tu bleg ai fost de când te știu și m-aș fi mirat să te schimbi peste noapte. Treaba ta, tu fă cum te taie capul, lasă-i pe alții să se îmbgățească pe spinarea lui frate-tu, dar să nu vii pe urmă la mine să te plângi!"


Un orășel mic de pe la 1900 este zguduit de un eveniment important: un fost fiu al orașului plecat de 20 de ani în America, se întoarce în oraș. Și, cum în mintea tuturor America înseamnă neapărat îmbogățire rapidă și ușoară, toți gândesc că omul e putred de bogat și-i pregătesc o primire triumfală. Americanul vine și cu o fiică mulatră pe care localitaea o primește cu prefăcută înduioșare, pornirea naturală a românului de a respinge tot ce nu seamănă cu el este sufocată în fașă de ideea că fata e totuși milionară, ce dacă e mai neagră așa? Pentru bani îi iertăm și culoarea pielii.

Pe american încep să se certe sora și cu fratele lui, care să îl găzduiască, care să îl hrănească, toți în oraș îl lingușesc și îl întreabă stăruitor în ce o să își investească banii. Plecat singur acum 20 de ani, el se trezește acum adorat de un orășel întreg - ceea ce este cel puțin jenant mai ales că el își dă bine seama de cauza acestei admirații subite. Când oamenii află că americanul era totuși sărac, furia localnicilor se va revărsa asupra Evantiei, dacă înainte îi iertaseră culoarea pielii, acum nimic nu o mai protejează de furia lor justițiară.


Durata: 162 minute
Distribuție: Valeria Seciu, Mircea Albulescu, Costel Constantin, Gina Patrichi, Ruxandra Sireteanu, Emil Hossu, Alfred Demetriu, Boris Ciornei, Radu Panamarenco, Mia Macri, Mihai Fotino, Gheorghe Novac, Constantin Botez,
Regie: Dan Puican

Aug 23, 2010

I. L. Caragiale - Tren de placere

"- De ce am venit noi toți trei (adică noi trei și cu soacră-mea supliment) la Sinaia?
- De ce?
- Păi e la mintea cocoșului, dacă am venit cu trenul de plăcere, am venit ca să ne facem o plăcere. Auzi, cocoană? Adică să nu fim trei fieștecare de capul lui, ci trei cu un singur cap, al meu!"


Încheiem seria Cehov - Caragiale cu această mică bijuterie a spiritului mușcător românesc. Tren de plăcere este o minunăție de schiță, elegant scrisă, cu multă reținere, ni se sugerează mai mult decât ni se spune, Caragiale se joacă cu noi de-a misterul, nu știm ce fac la un moment dat unele personaje, doar suspectăm, dar bănuim ceva foarte precis pentru că așa ne îndrumă Caragiale, în puține cuvinte aflăm toată comedia unei familii tipice de români orășeni de la 1900.

Mihalache e prototipul perfect al românului în tot ce are el mai rău și mai stupid, o oglindă negativă în care se adună toată prostia mitocanului de oraș. Mihalache vrea să petreacă un weekend la Sinaia cu familia pentru că... așa face toată lumea și ei nu se pot lăsa mai prejos, au un nume de întreținut. Dar Mihalache este și foarte zgârcit și nu vrea să cheltuiască mult pe această plăcere necesară astfel încât își ia mâncarea la pachețel și, cum e nevoit să o ia și pe soacra sa împreună cu coșulețul de mâncare, îi ia bilete la clasa a treia și are el grijă să o trimită la cel mai ieftin hotel. Dacă el nu poate economisi la hotel, măcar să taie tot ce se poate cheltui cu soacra pentru că ea nu contează.

În relația lui Mihalache cu soacra sa stă toată cheia caracterului său: ca aproape orice român Mihalache are un complex de superioritate, el e prea inteligent și prea talentat pentru lumea asta, el era născut să fie șef dar din întâmplare e doar funcționar. Dacă nu se poate la birou, măcar acasă să fie și el șef doar că... soția e mai tânără și e frumoasă, deci îl inhibă oarecum, copilul nu se pune pentru că e prea ușor de comandat și atunci nu rămâne decât soacra. Ea trebuie să simtă autoritatea lui, ea trebuie umilită zilnic, să i se amintească că ea trăiește din banii și bunăvoința lui. Mihalache e atât de stupid încât o tratează pe față ca și cum ea ar fi un obiect, fără să își pună măcar problema că poate soacra lui înțelege mizeria asta morală și că ar fi chiar mai inteligentă decât el.

Cele două montări de mai jos diferă fundamental: cea a lui Mihai Berechet e o minunăție în sine, e mai lungă pentru că ei iau sugestii din text și le transformă în scene întregi cu dialoguri adăugate suplimentar și, deși nu este text caragialian 100%, sceneta este mult mai teatrală și mai palpitantă. A doua montare e una canonică, nu clintește un cuvințel din textul lui Caragiale și acesta este și meritul său. Radu Beligan joacă în ambele montări, în cea din 1951 este crainicul, în cea din 1982 este însuși Mihalache și este umitor cum acest om care a jucat intelectuali, gânditori și demoni este aici un mitocan perfect, jucat cu cea mai deplină seriozitate, fără umbră de ironie, convingător în stupiditatea sa omniprezentă.


Durata: 44 minute
Distribuție: Radu Beligan, Silvia Dumitrescu-Timică, Rodica Tapalagă, Valeria Gagealov, Coca Andronescu, Dorin Moga, Elena Nica Dumitrescu, Iulia Boroş, Irina Bârlădeanu, Elena Sîrbu, Cornelia Oseciuc, Petre Moraru, Mihai Niculescu, Violeta Berbiuc, George Marcu, Nicolae Crişu, Dana Cosma, Cicerone Bilovan şi copilul Alexandru Beligan
Regie: Mihai Berechet
Înregistrare din anul 1982


Durata: 17 minute
Distribuție: Alexandru Giugaru, Sonia Cluceru, Niky Atanasiu, Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Gheorghe Ciprian, Cella Dima, Ion Vova
Regie: Sică Alexandrescu
Înregistrare din anul 1951

Aug 15, 2010

Caragiale - Două loturi

"- Ei drăcie, dar poate nici banca nu o să aibă.
- Cum să nu aibă banca?
- Păi o sută de mii de lei? Știi ce fac dumnealor? Că-i cunoosc: te amână de azi pe mâine. Când ai de dat, nu te iartă deloc, îți pun unghia în gât, dar când ai să iei, mai încet. Dar cu mine și-au găsit nașul, nu sunt eu omul să îi las așa. Le fac un tărăboi să mă țină minte."


Lefter Popescu este românul tipic - și pe vremea lui Caragiale și acum - un funcționar mărunt, lipsit de talente dar plin de încredere în meritele sale, pesimist cu privire la lume (ce fel de lume poate fi aceea care nu îl apreciază pe Lefter Popescu la adevărata sa valoare?), paranoic față de intențiile celorlalți (toți vor să te fure, să te mintă, așa se fac averile etc), puțin leneș și comod, nevricos și ușor iritabil, cu oareșce orgoliu dacă nu se nimerește vreun superior prin preajmă.

Ca orice român sadea, Lefter Popescu visează să devină bogat peste noapte, printr-un noroc fantastic (prin muncă nu se poate, asta se știe...) cum ar veni bunăoară la loterie. Deși scepticul din el nu îl lasă să joace la loto, într-o zi, împins de amici, cumpără și el două lozuri care mai apoi chiar ies câștigătoare la loterie. Fantastic noroc doar că Lefter nu știe unde a pus lozurile și termenul de ridicare a premiului e limitat. Începe o goană nebună după suspecți, bilete, ipoteze, o fugă fantastică ce ia proporții de tragi-comedie pentru că, deși e disperat, paranoia conspiraționistă a micului funcționar este inevitabil comică și absurdă.


Durata: 62 minute
Distribuţie: Marin Moraru, Ileana Stana Ionescu, Dem Rădulescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Victoria Mierlescu, Mihai Fotino, Mircea Albulescu.
Regia artistică: Dan Puican
Înregistrare din 1989

Aug 13, 2010

Cehov - Nelegitimul

"- Nimic, dă-i banii și gata. Noapte bună.
- Dar chiar dacă îi dau banii, înțelege că șantajul va continua.
- Firește, păi ce, vrei să crești un copil cu 5000 de ruble până se însoară?
- Și asta n-ar fi nimic, dar nebuna o să umple târgul, toată lumea o să vorbească...
- Ei și ce? Vorbește cât vorbește și obosește."


Un om găsește pe treptele casei sale un bebeluș părăsit. În mintea bietului Semion se învălmășesc gânduri negre și toate converg spre un punct: fosta servitoare i-a lăsat lui copilul să îl crească sub pretextul că ar fi al lui. El se știe nevinovat dar ce poate să facă?

Disperat aleargă la cel mai bun prieten, un avocat, să îi ceară sfatul. Dar prietenul său negativist și foarte relaxat (George Constantin într-un rol magistral) nu îi lasă nici o speranță: trebuie să accepte copilul ca fiind al său, nu are cum dovedi că e nevinovat.

Zdrobit, Semion se întoarce acasă cu bebelușul dar nu are curajul să intre și să îi arate soției noul membru al familiei. Așsezat pe scară, el se gândește cum ar fi totuși dacă ar adopta copilul mai ales că ei nu au nici unul, oare ar fi atât de rău? Și începe să viseze o viață fericită până când cineva îl întrerupe...


Durata: 32 minute
Distribuție: Octavian Cotescu, George Constantin, Victor Ștrengaru, Ruxandra Sireteanu, Lili Nica, Monica Ghiuță, Atena Demetriad, Dorina Lazăr, Ionuț Puican, Mihai Fotino
Regie: Dan Puican

Aug 11, 2010

Caragiale - Telegrame


"Directorul prefecturii locale, Raul Grigorescu, insultat grav dumnezeii mamii și palme cafine central. Amenințat moarte. Viața, onorul nesigure. Rugăm anchetați urgent faptul. Costăchel Gudurău."

Într-un orășel din Moldova, un avocățel primește niște palme de la un rival politic în fața tuturor la cafeneaua centrală. Costăchel Gudurău nu poate suporta afrontul și începe să trimită frenetic telegrame pe la cine e mai mare prin țară, începe cu ministrul justiției și sfârșește cu regele.

Pentru niște palme? Ce e în pericol aici în afară de onoarea lui Costăchel și plăcerea lui de a juca table la cafeneaua centrală? Toată agitația asta pare cel puțin exagerată până când, după ce se rezolvă incidentul, aflăm că alte planuri avea Costăchel. Acum, când până și regele știe cine e Costăchel Gudurău iar ministrul justiției adoarme și se trezește cu numele lui în cap, el poate cere în fine postul sinecură de avocat al poporului - un post pe care nici nu l-ar fi putut visa înainte de incidentul cu palmele, el aflându-se în opoziție cu Guvernul.

Micul schimb de telegrame care ne păcălise prin stupizenia sa panicardă se dovedește a fi punerea în practică a unui plan machiavelic de mărire. La final directorul prefecturii rămâne uimit de atâta șiretenie și se simte folosit într-o afacere ce îi depășește puterea de înțelegere.


Durata: 10 minute
distribuţie: Ion Lucian, Horia Şerbănescu, Sandu Sticlaru, Horia Căciulescu, Gheorghe Oprina, Dem Rădulescu
Regia artistică: Ion Vova

Aug 9, 2010

Cehov - Jubileul

"- Ai un caracter admirabil,dar cu femeile ești imposibil, te porți mai rău ca Jack Spintecătorul. Zău, nu înțeleg de ce le urăști atât.
- În timp ce eu nu înțeleg de ce țineți atât la ele."


O schiță cehoviană despre oamenii mărunți care duc lumea pe umerii lor și suferă nedreptățile fără să crâcnească, un crochiu comic despre un mic colț din imperiul birocratic țarist.

Un birou de bancă în Rusia imperială, funcționari mărunți, un șef, agitație mare cu ocazia aniversării băncii. Trebuie sărbătorit grandios și cum altfel poți felicita banca decât în persoana directorului său? Care director e un om fără calități, un parazit care primește laudele absolut degeaba fiindcă toată munca au dus-o funcționarii mărunți din subordine iar el doar i-a încurcat.

Unul din acești funcționari, un om retras și muncitor dar ros de toată nedreptatea asta, mai primește și sarcina să scrie discursul de mulțumire al directorului - pentru că nici un speech nu știe să scrie singur domnul șef. Chinuit de munca adunată, de povara de a scrie despre o fericire care nu e a lui, măruntul funcționar care mai e și misogin se trezește pe cap cu două femei deodată care îl înnebunesc cu sporovăiala lor. Va termina la timp discursul pentru jubileu? Se va răzvrăti oare sub atâta presiune și nedreptate?


Durata: 34 minute
Distribuție: Costache Antoniu, Nicolae Gardescu, Maria Wauvrina, Cella Dima, Nineta Gusti, Aurel Munteanu, Jenica Constantinescu, Ion Ulmeni, Mircea Constantinescu, Ion Vova, Sorin Balaban
Regie: Moni Ghelerter
Înregistrare din anul 1954

Aug 7, 2010

Caragiale - Politică și delicatețe

"- Nimeni nu mai calcă în maghernița lui Drăgan!
- Curat magherniță!
- Jos conservatorii!"


Într-un orășel de provincie toată elita politică era liberală și, fiind elită, frecventa numai un magazin de coloniale și delicatesuri al cărui patron era, fatalmente, conservator. Care va să zică opozant. Lucrurile au mers cât au mers, clienții cumpărau indiferent de convingerile politice, până când într-o zi dintr-un nimic s-a ivit conflictul. Liberalii s-au ambiționat și au făcut o înțelegere ca nimeni să nu mai cumpere de la Drăgan, negustorul opozant.

În teorie, boicotul ar trebui să dea roade și patronul să își schimbe opțiunile după cum îi cer clienții săi, dar în practică legile capitalismului nu se aplicau nici pe vremea lui Caragiale. Drăgan pur și simplu nu are concurență și clienții săi se văd nevoiți să cumpere totuși de la el incognito, prin servitori. Drăgan știe ai cui sunt servitorii și afacerea prosperă mai departe. Până într-o zi când Drăgan se decide să dea totul pe față și refuză să mai servească delicatese servitorilor cerând să vie la fața locului chiar stăpânii lor. Cine va ceda primul acum?


Durata: 24 minute
Distribuţie: Grigore Vasiliu-Birlic, Dem Savu, Alexandru Giugaru, Costache Antoniu, Costache Antoniu, Nicolae Gărdescu, Carmen Stănescu, Gheorghe Oprina, Toni Buiacici, Ştefan Forca, Sandu Sticlaru, Virginia Stoiculescu, Horia Căciulescu, Alexandru Lulescu, Mihai Stoenescu, Octavian Fulger, Sorin Balaban
Regia artistică: Ion Vova

Aug 5, 2010

Cehov - Masca

"- Smulgeți ziarul din mâna omului, cum vă permiteți? Dar nu știți cu cine aveți de a face! Eu sunt Jestiakov, directorul băncii!
- Puțin îmi pasă că ești Jestiakov, uite ce fac eu cu ziarul tău, îl rup și îl calc în picioare."


La o serată de provincie notabilitățile locale se adună într-o cămăruță să citească ziarele și să discute departe de tumultul dansurilor. Se simt bine, se cunosc între ei, sunt importanți, lumea are o structură și ei sunt vârfurile respectabile ale ierarhiei. Peste ei dă însă buzna un om cu o mască pe față și începe să îi dea afară cu vorbe grosolane. Indignați pentru că li s-au încălcat drepturile și mai ales jigniți de lipsa de respect, toți se adună și vor să îl aresteze pe vizitatorul obraznic. Vine poliția, se stârnește un tămbălău întreg până când necunoscutul își dă jos de pe față masca.

Toți oamenii respectabili se fac mici și devin mieroși în fața omului fără funcții dar putred de bogat aflat în spatele măștii. Dostoievski spunea cândva că banii au nesuferita proprietate că te fac chiar și om de talent - dar aici nu e cazul. Omul bogat din piesă care îi batjocorea pe toți nu are absolut nici un talent însă nici nu are nevoie de asta pentru că toți cei din jur îi scuză grosolăniile de la sine. La ce bun să fii amabil când lumea te admiră și fără asta? O piesă scurtă despre puterea banilor și orbirea pe care o dau aceștia oamenilor de rând.


Durata: 27 minute
distribuţie: Mircea Albulescu, Virgil Ogăşanu, Radu Panamarenco, Ion Anghel, Şerban Cellea, Jorj Voicu, George Oprina, Cornel Vulpe, Nicolae Pomoje, Sanda Ulmeni, Violeta Berbiuc, Cristian Molfeta
Regia artistică: Titel Constantinescu
Înregistrare din 1987

Aug 3, 2010

Caragiale - Cadoul

"Nu că-mi pare rău de piatră, cum îi zice Acrivița briliențelului, pentru că în definitiv nu e o valoare dar știi, nu face, un cadou de la nenea Andrei, știi cât ține el la noi..."

Încă un soț încornorat din galeria atât de bogată a personajelor lui Caragiale, un om complet orb la idilele care se petrec chiar sub nasul lui la fel ca jupân Titircă sau nenea Zaharia Trahanache. Un soț bătrân care nu înțelege unde a putut să dispară un briliant al soției sale, e atât de ingrijorat încât dă și anunț la ziar dar când vede un briliant identic la gâtul unui amic al casei nici nu bînuiește că soția sa l-ar fi putut dărui. Un alt cadou ce trece din mână în mână dar de data asta mai cu folos pentru destinatar.


Durata: 8 minute
distribuţie: Alexandru Giugaru, Tudorel Popa, Carmen Stănescu, Damian Crâşmaru
Regia artistică: Ion Vova
Înregistrare din 1967

Aug 1, 2010

Cehov - Opera de arta

"- Nici șarpele care a îmbiat-o pe Eva nu putea să născocească așa ceva. Dacă rămâne aici, ar murdări tot apartamentul.
- Curioasă idee aveți, domnule doctor, despre artă. Nu se poate, dumneavoastră sunteți un intelectual, un om de gust!"


Un medic primește un candelabru cadou de la un pacient recunoscător doar că acest candelabru reprezintă o femeie care dansează can-can. Toată drama burghezului mediocru care crede că apreciază arta (dar să fie decentă!) se desfășoară aici. Medicul și soția sa pur și simplu nu își dau seama dacă sculptura de pe candelabru este artă sau nu, dar șocați de indecența sculpturii ei se văd nevoiți să o dea cadou pentru a scăpa de ea. Doar că primitorul cadoului este alt burghez decent cu rezervele lui față de arta libertină. Ce va face el cu acest cadou? Nu se poate arunca o operă de artă, deci trebuie făcut cadou.... Și așa mai departe, candelabrul se va plimba din om în om până când ajunge de unde a plecat.


Durata: 29 minute
distributie:Matei Alexandru, Tamara Buciuceanu, Mitica Popescu, Cornel Vulpe, Violeta Berbiuc, Mihai Mereuta, George Oprina, Serban Cellea
Regia artistica: Leonard Popovici
Înregistrare din anul 1990

Jul 29, 2010

I. L. Caragiale - Articolul 214 și Justiția română

Două schițe despre justiția română, entitate la fel de confuză pentru oamenii obișnuiți așa cum era și în schița anterioară a lui Cehov.

Articolul 214

"- Eu vreau să dau divors pentru că nu o mai iubesc pe dumneaei.
- Bine, dar dacă dumneaei încă te mai iubește?
- Pfff. Dar e luxoasă și...
- Bine, amice, dar astea nu sunt motive...
- Dar jur eu ca mama lui!"


Doi soți vor să divorțeze și fără să știe unul de altul se duc la același avocat, soția însoțită de tatăl ei, soțul însoțit de mamițica. Dat fiind că sunt amândoi de acord cu divorțul, nici nu ar mai fi nevoie de avocatul respectiv, dar ei, oameni ignoranți, nu știu asta și nici avocatul nu le spune pentru că se bucură și el sincer că are un caz atât de simplu. Rămâne de văzut cum va pleda el pentru amândoi simultan în același tribunal.

Doi oameni pitorești jecmăniți de același avocat la fel cum în zilele noastre agentul imobiliar reprezintă simultan interesele cumpărătorului și ale vânzătorului pentru aceași tranzacție luând bani de la amândoi, neajutând pe nici unul în fond.


Durata: 28 minute
distribuţie: Alexandru Giugaru, Marin Moraru, Dem Rădulescu, Neli Nicolau Ştefănescu, Vasilica Tastaman, Ion Porsilă, Horia Şerbănescu.


Justiția română

"M-a legat la ochi și m-a pus să stau într-un picior și am stat așa preț ca la un sfert de ceas... "

Și pe vremea lui Caragiale lumea credea în tot felul de chestiuni iraționale, mistere paranormale, fantome și zodiace - în fapt sisteme de stors banii de la oamenii creduli. O astfel de femeie care credea sincer în spiritism are totuși curajul să dea în judecată mediumul care i-a sustras banii și bijuteriile în timpul ședinței de spiritism. Foarte frumos, se face dreptate în fine, doar că... și după ce a obținut o decizie în favoarea sa, femeia tot mai crede în spiritism și își dă altă întâlnire cu mediumul respectiv chiar în sala de judecată. Pentru ce s-a mai făcut justiție atunci? Nu se știe...


Durata: 6 minute
distribuţie: Nineta Gusti, Nicolae Gărdescu, Ştefan Niculescu Cadet, Nicolae Dinică
Regia artistică: Ion Vova
Înregistrare din 1971

Jul 27, 2010

Cehov - Judecata

"- Mucosul ăla să mă judece pe mine! Nu îndrăznește el, n-avea frică. Asta a scris-o așa, în glumă...
- Ba nu-i deloc în glumă, cum de nu înțelegi? Uite, stă scris aici negru pe alb: injurii cu lovire. L-ai bătut pe Grișka și acum te-a dat în judecată, asta e."


Rusia, secolul 19 spre sfârșit, oameni cu idealuri luminoase vor să introducă justiția universală și egalitatea în drepturi peste tot, chiar și în cele mai mici cătune. Dar cum înțelege justiția un boier al pământului obișnuit de zeci de ani să facă ce vrea el cu mujicii lui? Un om bătrân, obișnuit cu obiceiurile lui vechi și care nu înțelege ce e cu egalitatea asta ba, mai mult, e și încuscrit cu judecătorul de pace. Ce va face bietul judecător tânăr în fața acestui om de modă veche care se crede stăpân absolut pe oameni mai ales când omul vine la judecată și îl ia la rost de față cu toți martorii cum că de ce a îndrăznit să îl deranjeze? Se va face justiție sau vechile obiceiuri vor triumfa?

O mică piesă despre greutățile nespuse pe care oamenii le-au avut întotdeauna când au încercat să impună idealuri nobile și generoase societăților patriarhale și tradiționaliste.


Durata: 21 minute
distribuţie: Alexandru Giugaru, Florin Scărlătescu, Octavian Cotescu, Sandu Sticlaru, Cornel Vulpe, Mihai Stoenescu, Ştefan Florescu, Tedi Dimitriu.
Regia artistică: Ion Vova

Jul 25, 2010

Cehov și Caragiale


Cehov și Caragiale au mai multe lucruri în comun decât ochelarii și privirea ironica din fotografii. Acești doi oameni contemporani fără să se fi cunoscut vreodată reprezintă fiecare în felul său specificul național: Cehov este Rusia toată așa cum Caragiale ne-a dat România în esența ei pură. Amândoi geniali, amândoi ironici și amari, melancolici și depresivi, îngroziți de lumea în care trăiau dar reușind să facă din absurd umor pur, cei doi autori mai au ceva în comun: geniul schiței. Știau să scrie scurt și concis lucruri izbitor de comice sau de profunde. Oricine poate scrie prolix, nu e mare lucru, ba chiar cu cât un scriitor e mai prost cu atât nu se poate îndura să taie din cuvintele scrise de el, dar ei doi știau să taie fără milă, să distileze cuvintele până la esență, puteau să redea o situație cu toate implicațiile ei în câteva vorbe, câteva gesturi care rămâneau întipărite în creierul cititorului mai mult decât acțiunea unui roman fluviu.

Genii ale conciziei, și Cehov și Caragiale au creat capodopere ale genului scurt, mici piese, schițe, povestiri. Radiodifuziunea română a dramatizat câteva din acestea și apoi niște oameni pasionați le-au pus pe net acolo unde le-am găsit și noi ca să vi le servim în această vară toridă. În zilele următoare vă propunem o serie de piese scurte de teatru, dramatizări după Cehov și Caragiale interpretate extraordinar (ca întotdeauna) de actori mari și regizate cu măiestrie.

Începem seria cu o piesă de vară, Căldură mare de Caragiale. Cui nu i s-a întâmplat să vorbească cu cineva (un funcționar, un străin) și să constate cu stupoare că celălalt pur și simplu nu îl înțelege deși i se spune ceva simplu? Și atunci primul tot încearcă să îi mai explice odată, celălalt opac ca un zid răspunde mereu cu aceeași chestie și toată discuția devine absurdă, intrată parcă într-un cerc vicios. Bizară situație dacă nu am întâlni-o la tot pasul chiar și acum... Titlul este desigur ironic pentru că nu căldura determină tâmpenia interlocutorilor din piesă, ci altceva fără legătură cu condițiile meteo.


Durata: 7 minute
Distribuție: Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Sandu Sticlaru, Neli Coman, Mihai Stoenescu, Dumitru Furdui, Ion Igorov
Regia artistică: Ion Vova
Înregistrare din 1971

Jul 23, 2010

I. L. Caragiale - Trei schiţe prahovene

"Prezidentul, urmat de un aghiotant, veni să vadă petrecerea noastră populară şi să spargă o oală cu poporul lui. Marele om ne zise câteva cuvinte, era încântat de purtarea bravilor săi ploieşteni care au ştiut ca totdeauna să se sacrifice pentru libertate."

Trei schiţe caragialiene legate de judeţul său natal, Prahova, într-o interpretare originală a lui Virgil Ogășanu.

Prahova natală răsare ici și colo în opera lui Caragiale, de multe ori în o aluzie ușoară, alteori este prezentă în trecutul personajelor sale, îngropată în copilăria lor (conul Leonida, Mița Baston) la fel ca și în aceea a lui Caragiale, dar de fiecare dată ea mai aduce un strop de pitoresc local.

Nu există o tipologie a prahoveanului fie el din Ploiești sau Mizil așa cum ar fi de pildă tipologia bucureșteanului prezentă prin Mitică. Prahova se poate lăuda însă cu altceva, cu aproprierea unui cuvânt: rivoluție. Caragiale nu poate să scrie cuvântul ăsta, nu îl poate gândi măcar fără să nu fie apucat de un acces de râs. Rivoluția nu poate fi decât de la Ploiești și nu poate fi decât inevitabil pompoasă și plină de elanuri lirice patriotarde și furios egalitare.

În Ploiești a existat, ne informează Caragiale, o statuie a libertății pe care era scrisă recunoștința poporului român față de ploieșteni; nu știm dacă românii la vremea aceea chiar erau recunoscători Ploieștiului pentru revoluția sa de o zi, dar noi îi rămânem recunoscători azi pentru fiul său rătăcitor care a scris aceste trei bijuterii de schițe: Grand otel Victoria Romana, Boborul şi O zi solemnă.


Durata: 48 minute
Distribuţie: Virgil Ogăşanu
Înregistrare din anul 2003

Jul 21, 2010

Oblomov de Ivan Alexandrovici Goncearov

"- Tu citesti vreodata?
- Nu, tiparul e prea marunt si apoi daca e ceva nou, toata ziua nu auzi vorbindu-se decat despre asta, asa ca...
- Dar ce faci tu tot timpul? Stai ca o placinta...
- Asa e, bravo Andrei, ca o placinta imbracata in halat.
- Trebuie sa iesi din toropeala asta!
- La ce bun?"


Oblomov este un om lenes si bun cu accentul mai ales pe bunatate. Cat e ziulica de lunga el zace pe o canapea imbracat intr-un halat vechi, doarme, viseaza si mananca ingrijit de un batran servitor care inca il mai trateaza ca pe un copil. Oblomov nu este bogat dar ii lipseste acea dorinta fundamentala pe care se pare ca o au toti ceilalti: vointa de a lupta pentru o viata mai buna. Oblomov este perfect multumit cu viata lui de pana acum, nu vrea sa se schimbe nimic, nu are ambitii, idealuri sau vanitate, nici o pata nu intuneca serenitatea lui multumita. Este un copil mare ce nu ar face rau nici unei muste si tocmai pentru ca nu vrea sa raneasca pe nimeni el prefera inactiunea, alegerea lui este una constienta desi poate este si o scuza pentru caracterul lui molatic si impaciuitor.

Acest om absurd si minunat are un singur prieten, Stoltz, exact opusul sau, un om activ si ambitios care este adus la disperare de caracterul lui Oblomov si se tot chinuie sa il impinga de la spate ca sa realizeze si el ceva. Impulsul spre actiune va veni dinspre alta parte insa, Oblomov se indragosteste si pentru fiinta iubita va deveni un alt om, unul activ si harnic si plin de idealuri nobile. Dar in adancul sufletului sau vechiul Oblomov inca mai pandeste....


Durata: 94 minute
distribuţie: Virgil Ogăşanu, Alexandrina Halic, Mircea Albulescu, Dana Dogaru, Florin Zamfirescu, Mitică Popescu, Simona Bondoc, Matei Gheorghiu, Rodica Sanda Ţuţuianu, Sybila Oarcea
Regia artistică : Olimpia Arghir
Înregistrare din 1987

Jul 13, 2010

Franz Kafka - Procesul

"- Dar eu n-am încălcat nici o lege.
- Asta o să o hotărască tribunalul.
- Eu sunt nevinovat.
- Toți vinovații spun asta dar, mă rog, nu e treaba mea.
- Nu e treaba ta? Atunci ce vrei de la mine?
- Am datoria să identific persoana și să îi notific arestarea pentru că din acest moment, ai priceput, nu? ești arestat.
- E absurd, este complet absurd!"


Joseph K. este arestat într-o zi de doi oameni care îi intră în cameră. Arestul este unul ciudat pentru că el nu este ridicat de la domiciliu, ci lăsat în voia lui, arestat în libertate cum ar veni dar libertatea lui nu mai e aceeași pentru că acum planează deasupra lui spectrul vinovăției. Nu știe de ce anume e acuzat, nu i se spune, este tratat cu o supremă indiferență de o mașină abstractă și birocratică care a înghițit un dosar: dosarul lui. Timpul trece si Joseph K. devine tot mai neliniștit, abia așteaptă procesul în care va putea dovedi că e nevinovat dar la proces află că este vinovat din oficiu, pur și simplu pentru că există. A fost ales aleator pentru ca mașinăria justiției să aibă ce procesa, nu e decât un reprezentant al maselor de vinovați care pot fi judecați oricând pentru orice vină.

Dramatizare fidelă după celebrul roman al lui Kafka, piesa aceasta ne pune în fața unor întrebări chinuitoare: ce suntem noi pentru stat? avem vreo putere în fața birocrației? ce putem face cu umanitatea noastră atunci când suntem simpli cetățeni înregimentați într-un sistem pe care nu îl putem controla? cum putem rămâne oameni până la capăt chiar și atunci când suntem striviți?


Durata: 82 minute
Distributie: Adrian Pintea, George Constantin, Dana Dogaru, Gheorghe Cozorici, Diana Gheorghian
Regia artistica: Cristian Munteanu
Înregistrare din 1992

Jun 27, 2010

Adela de Garabet Ibraileanu

"Cineva mi-a spus odată că Turgheniev se apropie de femeie ca de un sanctuar. Dar femeilor nu le place să fie tratate ca nişte sanctuare, cu genuflexiuni şi cădelniţări, chiar când tămâia e de cea mai bună calitate. Nu suntem sanctuare!"

Pe la anii 1890, la o moșie liniștită, se petrecea drama unui intelectual care la 40 de ani se îndrăgostește de fosta lui elevă, Adela. Ajuns la 40 de ani, Emil Codrescu se consideră bătrân, diferența de vârstă între el și Adela i se pare monstruoasă, pretențiile pe care le-ar putea avea la mâna ei i se par de neînchipuit. Hrănit cu lecturi din filosofii antici și Schopenhauer, cu un trecut amoros banal și lipsit de idealisme, Emil Codrescu este pregătit pentru un eșec și nu îndrăznește să spere că Adela s-ar putea gândi măcar la el în felul acela. S-ar putea spune că toată pregătirea sa intelectuală îi stă în spate ca un gheb enorm care îl strivește și îl împiedică să vadă adevărul mai simplu că Adela îl place și că poate chiar îi oferă o șansă la inima ei.

Medic fiind, Emil Codrescu își examinează sentimentele pentru Adela ca pe un soi ciudat de boală, își notează simptomele în jurnal și se studiază curios să vadă cum îl schimbă iubirea. Romanul de sfârșit de secol este plin de gânduri subtile și reflecții neașteptate despre natura iubirii dar ceea ce îl face remarcabil este discreția și demnitatea introspecției. Emil Codrescu respectă nesfârșit subiectul afecțiunii sale, din modul cum o descrie vedem cum priveau femeia oamenii de la sfârșitul secolului 19. Poate că acolo era mai multă pasiune decât lasă să se vadă rândurile jurnalului dar intelectualul știa să își pună surdină pasiunii sale pe care nu voia să o accepte în totalitatea sa nici măcar față de sine însuși. Obișnuiți cu poveștile de iubire pasionale și tragice, învățăm odată cu Adela că și iubirea unui intelectual poate fi interesantă, că gestul teatral nu este neapărat semnul pasiunii autentice, că poate exista sfâșâiere și în singurătate.

O montare excelentă a radiodifuziunii române cu Ștefan Iordache în rolul introvertitului Emil Codrescu și cu Violeta Andrei cu vocea ei învăluitoare și atât de feminină în rolul misterioasei Adela.


Durata: 68 minute
Distribuție: Ștefan Iordache, Violeta Andrei, Simona Bondoc, Constantin Dinulescu, Catița Ispas, Violeta Berbiuc, Alexandrina Halic, Marina Maican, Carmen Ionescu, Sorin Gheorghiu, Sergiu Demetriad, Boris Petroff
Regie: Cristian Munteanu

May 19, 2010

Enigma Otiliei de George Calinescu

"- Dumitale, cum ești fără părinți, ți-ar trebui o familie așezată și o nevastă cuminte, cu zestre, care să te înțeleagă și să te țină din banii ei cât timp o să studiezi.
- Mă pot ține și singur. Iar la unchiul Costache mă simt ca acasă și Otilia mi-e ca o soră.
- N-ar fi rea Otilia dar e falsă, mai ales cu mine..."


Felix, un tânăr orfan, vine la București să studieze medicina și trage în gazdă la unchiul său Costache, un om avar și ramolit. Acolo o întâlnește pe Otilia de care se va îndrăgosti și care va deveni centrul preocupărilor sale. Dar Otilia este curtată de Pascalopol, un domn în vârstă foarte bogat care face orice pentru tânăra fată. Teoretic, Felix nu are nici o șansă în fața distinsului său rival; practic, are mai multe șanse decât crede pentru că Otilia nu este totuși o fată interesată și tinerețea, pasiunea lui Felix nu o lasă indiferentă.

Cititorul (aici ascultător) tremură de-a lungul lecturii pentru soarta lui Felix și trăiește alături de el îndoiala: pe cine va alege Otilia? Tânăra este obișnuită cu luxul, dacă îl alege pe Felix va însemna să trăiască o viață plină de sacrificii până termină el facultatea... Pascalopol îi poate oferi totul dar nu și iubirea inocentă și pură a lui Felix. Iar Otilia are nevoie mai mult decât orice să fie iubită, adorată, urcată pe un piedestal și răsfățată, ea vrea să fie totul pentru bărbatul pe care îl alege. Felix are medicina, Pascalopol nu are nimic altceva. Otilia va alege rațional pentru că știe cu o înțelepciune neobișnuită pentru vârsta ei că frumusețea ei nu va dura mult, peste 5 ani se va ofili iar ea vrea să trăiască acum. Enigma Otiliei rămâne nedezlegată: nu vom afla niciodată dacă l-a iubit cu adevărat pe Felix sau ce gândea despre el, este enigma feminității în sine.


Durata: 114 minute
Distribuţie: Toma Caragiu, Melania Cârje, Nineta Gusti, Emil Hossu, Mihai Heroveanu, Nicolae Neamţu-Ottonel, Vasile Lupu, Octavian Cotescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Dorina Lazăr, Rodica Sanda Ţuţuianu, Mircea Medianu, Paul Nadolski, Rodica Suciu Stroescu, Haralambie Polizu, Traian Moraru, Chiriţă Dumitrescu
Regia artistică: Cristian Munteanu

May 15, 2010

Mihai Eminescu - Sărmanul Dionis

"O oră din viața ta va fi un veac pentru mine. Clipele vor fi decenii... și în acest timp se vor încorona regi, se vor face războaie, se vor stinge popoare, în sfârșit toate prostiile de azi se vor întâmpla și atunci..."

Toate personajele principale din proza lui Eminescu sunt tineri care seamănă cu el izbitor: poeți, săraci, geniali, cu plete negre, foarte frumoși și admirați de cei din jurul lor. Din modul cum îi descrie pe ei ne dăm seama cum s-ar fi descris pe sine. E izbitoare lipsa de modestie mai ales când își descrie fizic personajele deși poate e prea mult să cerem modestie de la un geniu care era conștient de sine. Dar în loc de modestie, Eminescu introduce ironia romantică prin care dinamitează din interior narcisismul personajelor sale.
De exemplu Dionis: un tânăr însetat de cunoaștere care citește tot felul de cărți mistice și crede sincer în ele. Iar Eminescu descrie cu ironie patima asta de cunoaștere care, de atâta sete de adevăr, cade în halucinații. Cumva Dionis este un alter ego al său mai tânăr sau mai naiv pentru că și Eminescu a citit tratate mistice în tinerețe dar se lecuise de astea.

Când scrie despre Dionis, Eminescu scrie despre tinerețea sa vieneză când se închidea în cameră cu săptămânile ca să citească cărți luate de la anticari, o tinerețe nebunească de care Eminescu se distanțase deja atunci când scria despre ea. Și atunci de unde admirația pentru Dionis? Probabil că este genul de admirație pe care orice om îl are pentru adolescența sa: nu ar mai face greșelile de atunci dar își admiră propria pasiune tinerească de a se fi aruncat în luptele fără șansă.


Înregistrare din anul 2003
Durata: 66 minute
Distribuție: Adrian Pintea, Constantin Codrescu, Constantin Dinulescu, Delia Nartea, Claudiu Istodor
Regie:Cristian Munteanu

May 9, 2010

Maitreyi de Mircea Eliade

"- Iubirea noastră nu e îngăduită.
- Ce tot spui? Mama ta îmi cere să îi spun "mamă", tatăl tău m-a adus în casa lui... de altfel cred că e mai bine ca totul să fie imposibil. Tu ești o fată rară, peste fire de frumoasă, dar ca soție ai putea fi tot atât de mediocră ca oricare alta."


Allan, tânăr inginer european, este invitat să locuiască în casa șefului său indian, Narendra Sen. Aici cunoaște pe soția și pe fiicele lui Sen, dintre care Maitreyi, fiica cea mare, se va îndrăgosti de el. Allan crede la început că toată lumea i-o împinge în brațe pe Maitreyi, că i se aranjează o căsătorie pur și simplu pentru că toți sunt prea drăguți cu el - dar nici nu bănuiește că ei au alte planuri și nimeni nici nu se gândea să i-o dea pe Maitreyi. Apoi el se îndrăgostește la rândul să de frumoasa fată și află adevărul: că nu avea voie nici măcar să se gândească la căsătorie pentru că ei sunt din casta brahmană și Allan nu este pentru ei un egal. Allan este derutat de duplicitatea asta și de aici toate neînțelegerile: pe de o parte el nu este brahman, deci le este inferior, pe de alta toți îl tratează ca și cum le este superior doar pentru că e alb și european.

Când idila celor doi tineri este descoperită, Allan este alungat pentru totdeauna și totul se încheie fără măcar un rămas bun. Povestea lor seamănă cu a lui Romeo și a Julietei dar ei sunt despărțiți de ceva mai mare decât o rivalitate între familii, sunt despărțiți de culturile lor care sunt atât de diferite - și peste asta cu greu se poate trece. Allan nu poate să o facă așa că fuge pur și simplu.

Există o anumită aroganță în modul cum cei doi eroi principali își văd propriile culturi. Allan de pildă se consideră superior indienilor (la început cel puțin) pentru că el este alb, civilizat, și mai dezinhibat în legătură căsătoria. Și Maitreyi e arogantă pentru că devine prea familiară cu Allan convinsă că nu are cum să se îndrăgostească de el, el e prea inferior cu prejudecățile lui europene, cu libertinajul lui, el nici măcar nu înțelege poezia. Dar nici o cultură nu poate stăvili atracția pur fizică dintre cei doi și catastrofa se produce. Apoi este aroganța părinților care vorbesc foarte frumos de toleranța culturii lor indiene, de prietenia cu copacii -dar nu ezită să îl arunce pe Allan în stradă când li se încalcă codul lor de onoare; vorbesc despre copii ca niște oaspeți în casa părinților, o idee foarte frumoasă, dar pe Maitreyi nu o trateaza ca pe un oaspete, ci pur și simplu ca pe o proprietate, nu le pasă de ce ar vrea ea, ea nu are nici un cuvânt în fața lor.

Ca mulți oameni bigoți, părinții lui Maitreyi flutură cultura sus ca pe un steag și se mândresc cu toleranța lor până când un fapt îi contrariază: atunci uită să mai fie toleranți și buni, atunci steagul devine un băț cu care lovesc pe cel diferit de ei și îl alungă ca pe un câine.


Durata: 103 minute
Distribuție:Mirela Gorea, Adrian Pintea, Constantin Codrescu, Margareta Pogonat, Mihai Dinvale, Vali Ogasanu, Serban Celea, Anca Pandrea, Mihai Mereuta, Catrinel Dumitrescu, Violeta Berbiuc
Regie: Leonard Popovici