Pages

Showing posts with label dramaturgie romaneasca. Show all posts
Showing posts with label dramaturgie romaneasca. Show all posts

May 31, 2010

Arde soarele deasupra lui Seneca de Kincses Elmer

" Dar dacă m-a înnebunit fățărnicia ta, Seneca? Dar dacă fățărnicia voastra m-a stricat definitiv? Și dacă sunt nevinovat, de asta ce mai zici? Împăratul care e înconjurat de o fățărnicie totală nu răspunde pentru faptele sale. Am ucis-o pe mama mea și voi ați dat din cap aprobator! Am construit apeducte, voi ați dat din cap aprobator; m-am produs la circ, voi ați dat din cap aprobator... și tu, Seneca, nu tăgădui, ai dat din cap aprobator la orice. Nu mai există bine și rau, sunt inocent, voi m-ați făcut ceea ce sunt."

O extraordinară piesă filosofică contruită pe un pretext istoric incitant: cel mai înțelept om al Romei imperiale, Seneca, a fost profesorul personal al lui Nero, primul dintre împărații nebuni ai Romei. Cum este posibil ca profesorul de morală să nu poată corija un învățăcel atât de malefic? La ce e bună toată înțelepciunea lumii dacă fructele ei sunt un Nero sau ceva mai rău?

Piesa începe cu ultima zi a lui Seneca, știe că va fi executat, e o problemă de timp doar, Nero își execută toți apropiații, acum acum vine și rândul lui Seneca. Dar Nero îi dă o șansă neașteptată fostului său profesor: îl va face împărat pentru o zi și dacă Seneca se va descurca mai bine decât Nero, atunci va primi cadou grațierea. Criticul moralist, omul care a stat mereu pe margine și doar a privit dezaprobator, primește șansa vieții sale, șansa să arate cum ar trebui condusă moral lumea. Ce va face el?

Piesa este extraordinar de bine scrisă, tensiunea dramatică crește, intensitatea ideilor este susținută de jocul pasionat al actorilor, un adevărat regal teatral.


Durata: 93 minute
Distributie: Constantin Codrescu, Stefan Iordache, Irina Petrescu, Florina Cercel, Ion Marinescu, Ion Chelaru, Mircea Constantinescu, Valentin Teodosiu, Eugen Cristea
Regie: Leonard Popovici

May 29, 2010

Chirița în Iași de Vasile Alecsandri

"Elei, frate!... cum o să-mi dau fetele după niște boiernași de țară? ...Fete frumușăle... tinerele... curățele... hărnicele... cu franțuzasca lor... cu ghitarda lor....cu cadrilu lor... gospodine bune... iconoame.... cetite... giucate.... procopsîte... să le fac eu pe una Brusturoaie șî, pe cealată, Cociurloaie?"

Prima piesă în care apare cucoana Chirița este piesa unor provinciali sosiți în capitală, adică la Ieși. Boieroaică de la țară, cucoana Chirița întreține anumite idei fixe și ridicole - de pildă că fetele ei trebuie măritate musai cu nobili și că nobilii se găsesc doar la Iași. Astfel Chirița debarcă fulminant în Iași cu o sanie hodorogită care se și înzăpezește în bariera Iașului blocând calea tuturor, și cu cântecele și mult scandal se pornește pe căutat gineri de neam mare. Cum aerul ei de provincială naivă era prea evident, ea va cădea în mâna a doi șmecheri măsluitori de cărți care au nevoie urgentă de bani așa că se vor da drept boieri iar Chirița, fără să verifice măcar, este gata să își dea fetele după cei doi.

Alecsandri nu uita niciodată când scria piese să își și educe publicul, nu doar să îl distreze, iar la 1848 educația ce se făcea prin teatrele Ieșilor era mai ales politică. Astfel Alecsandri nu pierde ocazia să împăneze chiar și o piesă inocenta ca aceasta cu mesaje politice și fitile contra autorităților - un gest de altfel foarte curajos având în vedere cenzura vremii și posibilitatea reală a închisorii pentru scriitorii care făcuseră asta (vezi cazul lui Alecu Russo). Așa că avem o Chiriță care critică și ironizează drumurile publice,  iluminația, obiceiurile mondene dar și o roabă țigancă care își critică cu umor stăpânii - iar prin acest personaj Alecsandri se întorcea la o temă care îl pasiona mult la vremea aceea: eliberarea robilor.

Este greu de intuit cum o piesă atât de comică și plăcută cum este Chirița în Iași putea conține atâtea mesaje subversive și cum, prin câteva cânticele comice, libertatea lui Alecsandri era pusă în pericol. Curajul are multe forme care se schimbă de la o epocă la alta, uneori devine de nerecunoscut; pe vremea lui Alecsandri curajul însemna să scrii un cânticel comic în care criticai stăpânirea și să îl strigi în văzul tuturor la teatru; pe vremea aceea curaj era și doar să scrii teatru în limba română.



Durata: 72 minute
Distribuție: Miluta Gheorghiu, Margareta Baciu, Ion Lascar si altii
Regia artistica: Mihai Zirra si Miluta Gheorghiu
Înregistrare din anul 1960

May 27, 2010

O scrisoare pierduta de I. L. Caragiale

"Iertați-mă, fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea mă apucă așa de tare, suindu-mă la această tribună pentru a vă spune și eu ca orice român, ca orice fiu al țării sale, în aceste momente solemne mă gândesc la țărișoara mea, la România, la fericirea ei, la progresul ei, la viitorul ei!"

O luptă între status-quo și reformă se duce în interiorul unui partid dintr-un orășel de munte, capitală de județ. Pe de o parte avem pe Trahanache, Tipătescu, Farfuridi și Brânzovenescu - ei au puterea, ei organizează alegerile, ei au poliția în mână și se vor îngriji să iasă cine trebuie pentru că oricum lumea votează cu guvernul și, dacă nu, se dă cu guvernul după alegeri.

Pe de altă parte avem grupul tânăr, enedpandant, progresist, reprezentat de Cațavencu și niște Ionescu, Popescu, popa Pripici. Ce vor ei ca reformă concretă? Un scaun de deputat pentru al lor Cațavencu și mai departe nu știu nici ei exact ce vor dar critică tot până obțin puterea. Reforma în capul lor înseamnă doar un transfer de putere. Probabil că alegătorii de pe vremea lui Caragiale erau la fel de perplecși în fața acestei alegeri imposibile: Farfuridi sau Cațavencu, un prost sau o lichea? Ce să alegi când detești în egală măsură ambii candidați?

Cațavencu, omul cel mai ipocrit din toată piesa, flutura iubirea de țară ca pe un steag și se însoțea peste tot cu profesori de istorie și preoți, plângea cu lacrimi de crocodili pentru viitorul țării și urla că să nu se bage Europa în treburile noastre, ce avem noi cu Europa? Și exact în același timp calcula și băga intrigi, șantaja cu scrisori și falsifica polițe, intimida și se lingușea - totul pentru scaunul de deputat atât de mult visat. Când oamenii urlă că România e în pericol mai mult ca sigur că nu asta e problema care îi apasă pe ei în suflet, ci e doar o momeală pentru naivii alegători care nu știu, nu bănuiesc ce lichea se ascunde sub pălăria unui Cațavencu.

Caragiale nu este iubit atât de mult de cititori cum este Eminescu de pildă - deși Caragiale a surprins esența românismului în cele mai diverse ipostaze fie ea la țară, la oraș, la mahala, în high-life. E înspăimântător cât de actual poate fi Caragiale azi și asta explică de ce mulți oameni (rromâni verrzi) au o aversiune față de el. Cu Eminescu poți sta la un pahar și lăcrima pentru viitorul țărișoarei, dar cu Caragiale nu poți pentru că privirea lui ironică te-ar țintui ca un pumnal. Caragiale este oglinda în care nu vrem să privim de teamă, Eminescu este cerul spre care înălțăm ochii sperând că o să vedem acolo reflexia noastră.


Durata: 120 minute
Distribuţie: Radu Beligan, Alexandru Giugaru, Niky Atanasiu, Ion Finteşteanu, Grigore Vasiliu-Birlic, Elvira Godeanu, Ion Talianu, Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, Ion Iliescu, Horia Şerbănescu, Niculae Enache
Regie: Sică Alexandrescu
Înregistrare din anul 1952


Durata: 118 minute
Distribuţie: Ion Lucian, Costel Constantin, Emilia Popescu, Horaţiu Mălăele, Mihai Fotino, Mircea Diaconu, Alexandru Bindea, Ilie Gheorghe, Virgil Ogăşanu, Eugen Racoţi, Sorin Gheorghiu, Gheorghe Pufulete, Romeo Stavăr, George Grigore, Gică Andruşca
Regie: Dan Puican
Inregistrare din anul 2002

May 25, 2010

Jocul ielelor de Camil Petrescu

"Este o lege adeasupra noastră, inumană.(...) Crima lui Sinești este în conștiința mea ca un astru negru rătăcit pe cer în plină zi. Alte legi îl pot scoate de acolo decât propria noastră voință."

Gelu Ruscanu este un tânăr jurnalist comunist la 1914 pe când comunismul era doar o idee luminoasă de dreptate și nu teroarea întrupată pe pământ, așadar un idealist. Gelu se găsește într-o situație ingrată: are în mână o scrisoare de amor de la amanta sa prin care se mărturisește cum că soțul ei, acum ministru de justiție, a săvârșit mai demult o crimă. Tânărul idealist nu suportă ideea unui ministru al justiției criminal, i se pare o contradicție logică, și simte că trebuie să publice scrisoarea, să facă totul cunoscut întregii lumi. Dacă va publica scrisoarea, femeia iubită va fi dezonorată odată cu el și, printr-un ricoșeu ciudat, memoria tatălui său va fi pătată. Dar Gelu Ruscanu nu mai are cale de întoarcere, este încordat drept ca o săgeată în zbor, pentru el nu este posibil să știe așa ceva și să tacă. Fiat justitia, et pereat mundus.

Există două montări ale acestei piese la teatrul radiofonic, una din 1958 cu Constantin Codrescu în rolul titular, și cealaltă din 1984 cu Marcel Iureș. Ambele montări sunt excelente deși diferite ca viziune regizorală și interpretare, Constantin Codrescu este un Gelu Ruscanu tânăr, furios și acuzator pe când Marcel Iureș este un Ruscanu mai matur, mai calm și reflexiv, punând un accent pe latura filosofică a personajului dar tot la fel de nemilos în dreptatea lui absolută.


Durata: 99 minute
Distribuţie: Constantin Codrescu, A. Pop-Marţian, Nicolae Sireteanu, Mircea Constantinescu, Octavian Cotescu, Ion Manta, Simona Bondoc, Jules Cazaban, Ion Finteşteanu, Marieta Deculescu, Geo Maican, Marcela Rusu
Regie: Paul Stratilat
Înregistrare din 1958


Durata: 108 minute
Distribuţie: Marcel Iureş, George Constantin, Mirela Gorea, Ileana Predescu, Ştefan Sileanu, Mircea Anghelescu, Mitică Popescu, Matei Alexandru, Corado Negreanu, Constantin Dinulescu, Dan Damian, Catrinel Paraschivescu, Mihai Dinvale, Ion Chelaru, Andrei Codarcea, Florin Călinescu, Sorin Gheorghiu, Ionuţ Dogaru, Valentin Teodosiu, Ion Siminie, Gheorghe Pufulete
Regie: Silviu Jicman
Înregistrare din 1984

May 6, 2010

Inspectorul broaștelor de Victor Eftimiu

"Trebuie să se sfârșească odată cu obiceiurile astea! Ai făcut servicii partidului conservator? Că mi-ai aprins țigara mie? Că i-ai ținut paltonul lui Munteanu? Că ai dat o notiță la gazetă despre șef? Astea sunt serviciile dumitale? Îți foarte mulțumesc! Să ceară recompense cel care a adus servicii țării, nu partidului conservator! Nu-ți plătesc conservatorii leafa, ți-o plătește țara!"

Inspectorul broaștelor este o comedie politică și de moravuri a cărei acțiune se petrece în interbelic. Un savant zoolog specializat în broaște vrea cu orice preț să își pună știința în serviciul țării, el a studiat broaștele și știe ce resursă economică total neglijată sunt acestea. În acest scop el a cerut unui ministru să creeze un post special de inspector al broaștelor pentru el. Postul s-a creat, de 12 ani chiar, dar nimeni nu i-l dă savantului. Miniștrii trec și vin, fiecare e bine intenționat, înțelege importanța valorificării broaștelor, toți îl bat pe umăr pe savant și îl asigură de stima lor, omul e clar sincer, nu e un arivist, dar tocmai de aceea nu primește postul. Orice nou ministru abia instalat are o mulțime de obligații și cunoștințe care trebuie răsplătite iar postul de inspector al broaștelor este perfect: iei o leafă fără să faci nimic. Iar savantul rămâne să spere că poate următorul ministru...poate de data asta măcar...

Victor Eftimiu a fost un dramaturg din interbelic, scriitor minor azi aproape necunoscut. Piesa aceasta este interesantă pentru jocul actoricesc și prin câteva replici comice, dar nu acesta este motivul pentru care am postat-o aici, ci altul: un exercițiu terapeutic de umilință.

La piesele lui Victor Eftimiu lumea bună din interbelic făcea săli pline și aplauda în picioare. Celebru la vremea lui, ignorat azi, Eftimiu va fi total necunoscut peste 100 de ani. Nimeni nu mai vrea să îi monteze piesele azi, are noroc cu cele câteva înregistrări la radio care nu se vor pierde niciodată și două montări la teatrul de televiziune. Pentru că Eftimiu pur și simplu este minor ca scriitor oricâte aplauze și urale a primit atunci. Este interesant să vedem azi ce făcea furori în anii 30 și să ne imaginăm ce scrieri de azi vor fi îngropate total mâine. Un exercițiu de imaginație.

Durata: 56 minute
Distribuție: Radu Beligan, Rodica Tapalagă, Nicolae Brancomir, Costache Antoniu, Nicolae Neamțu Otonel, Mihai Velcescu, Vasile Lupu, Mihai Stoenescu, Horia Șerbănescu
Regie: Paul Stratilat

Apr 19, 2010

Pavilionul cu umbre de Gib Mihaescu

"Voi ucide păcatul, Geo. Tu ai pus pe mamă-sa în trupul ei, tu singur trebuie să o scoți."

Liana este o fată ajunsă la vârsta măritișului; a fost crescută doar de tată pentru că mama ei îl înșelase pe acesta pe vremea când Liana era foarte mică. Tatăl Lianei a alungat-o pe mama ei de acasă și nu a vrut să mai știe de ea, nu voia ca fiica lui să crească într-o atmosferă de viciu.

În prezentul piesei Liana este logodită cu un tânăr oarecare dar în jurul ei se învârte un curtezan mai neobișnuit, Geo. Iar Geo are planuri mari cu Liana: vrea să și-o facă amantă după căsătoria acesteia. Nu o vrea de soție, o vrea doar de iubită și, cum Liana e o fată virtuoasă, el îi dă lecții despre dulceața viciului chiar sub ochii tatălui ei. Mai mult, îi găsește mama și i-o aduce acasă pentru a o face pe fată să înțeleagă cât de mult are în comun cu mama ei.

Dar tatăl fetei nu are de gând să își lase fiica să ajungă o copie a mamei sale așa că o mărită pe fată cu Geo. Iar Geo trăiește cu ghimpele îndoielii în suflet: oare soția lui va aplica asupra lui lecția atât de bine învățată? Oare el va fi cel înșelat? De aici începe infernul.



Durata: 66 minute
Distribuție: Fory Etterley, Mariana Mihuț, Ștefan Iordache, Nicolae Brancomir, Alexandru Repan, Tanți Cocea, Neli Barbu, Jean Reder
Regie: Paul Stratilat

Apr 13, 2010

Începuturile teatrului românesc

De azi găsiți o pagină nouă pe acest blog dedicată începuturilor dramaturgiei românești. Câteva piese montate excelent de cei din redacția teatru de la radio găsiți aici.

Apr 1, 2010

Vasile Alecsandri - Iorgu de la Sadagura

"- Fiind lângă dumneata la masă mă voi crede în sânul civilizației din Sadagura.
- Nu mai puțin eu, mă voi suvenarisî de străinătățile mele."


Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului este o piesă în 3 acte de Alecsandri însă, cum critica literară a convenit că doar primul act are valoare literară, ea a fost re-editată ca piesă într-un act și jucată tot așa și la radio. Acest unic act jucat aici are însă destulă materie dramatică pentru a sta de sine stătător și este una din cele mai bune comedii scrise vreodată de Alecsandri.

Piesa începe cu un unchi de la țară care își așteaptă nepotul, pe Iorgu, să se întoarcă acasă de la studiile finalizate în străinătate, la Sadagura. Unchiul e ros de dor după nepot, pregătește o petrecere mare la care invită toată nobilimea locală în fața căreia are de gând să se laude cu nepotul studios.

Cel care se întoarce însă este un alt om decât cel care plecase. Unchiul și vecinii descoperă uimiți un tânăr dezabuzat și cinic, atât de obișnuit cu rafinamentele occidentale încât nu mai suportă mâncărurile tradiționale și muzica lăutărească de petrecere. Cel mai rău este însă că nimeni nu înțelege în ce limbă vorbește băiatul: pare a fi moldovenească dar e atât de plină de neologisme încât le pare păsărească. Singura care îl înțelege pe nepot este cucoana Gahița, o doamnă trecută de prima tinerețe care a fost și ea prin străinătate. Spre groaza unchiului între Iorgu și Gahița se înfiripă o idilă amoroasă.

Piesa are în primul rând un comic de limbaj prin modurile atât de inventive în care Alecsandri își pune personajele să chinuiască limba românească. Iorgu și Gahița nu sunt în stare să rostească cele mai simple cuvinte fără să le atașeze sufixe și prefixe străine fără alt motiv decât acela că așa sună mai occidental.

Apoi este comicul de situație: Sadagura, orașul universitar de unde se întoarce Iorgu, este un biet orășel necunoscut pe hartă dar care nu are altă calitate decât că este peste graniță - doar asta și automat Sadagura devine un centru de civilizație. Doar o trecere a frontierei și Iorgu se simte în altă lume, capătă obiceiuri ciudate care lui îi par semn de civilizație dar totul este în capul lui.

Apoi mai sunt personajele de la țară, vecinii și unchiul, oameni vechi care încă mai purtau anterie, savuroși în uimirea lor naivă și în încăpățânarea lor de a-și păstra obiceiurile sănătoase strămoșești.

Este o piesă foarte bună a lui Alecsandri care depășește în complexitatea jocurilor de limbaj clasica Chiriță în provincie.



Durata: 29 minute
Distribuție: Sergiu Tudose, Costache Sava, Ștefan Dăncinescu, Liana Mărgineanu, Dionisie Vitcu, Virgil Raiciu.
Regie: Paul Stratilat

Mar 30, 2010

Tache, Ianke si Cadâr de Victor Ion Popa

"- Dar asta e o treabă la care nu m-am gândit în viața mea, să mă fi tăiat și nu m-aș fi gândit!
- Ei și?
- Cum ei și? Cum vrei să faci așa o negustorie la care nu te-ai gandit? Înseamnă că nu era de făcut!"


Într-un mic orășel de provincie de la 1900 se stârnește o furtună când doi tineri de religii diferite vor să se căsătorească: ea este evreică, el este ortodox și în micul orășel nu s-a mai văzut așa ceva. Furtuna din comunitate nu o vedem propriu zis, îi simțim ecourile ajunse până în familiile celor doi. Tinerii au copilărit împreună fiindcă prăvălioarele părinților lor erau ușă în ușă pe aceeași stradă, și crescând împreună au ajuns să se placă firesc, pe negândite.

O prietenie de o viață îi leagă pe tații lor, Tache și Ianke, precum și pe vecinul Cadâr, negustor și el. Un creștin, un evreu și un turc - pare începutul unui banc - sunt prieteni de-o viață și nu și-au pus niciodată problema diferenței de credință sau de cultură până când copiii lor, crescuți în această normalitate, au vrut să se comporte ca și cum lumea întreagă gândea ca tații lor. Dar lumea e dură și nu suportă căsătoriile de acest gen, comunitatea se opune și părinții sunt nevoiți și ei să se împotrivească pentru a nu fi ostracizați la bătrânețe.

Piesa este superbă ca scriitură, replicile sunt pline de umor și geniu, atmosfera de provincie leneșă, comuniunea mucalită între negustori, totul e de o perfecțiune greu de egalat în literatura dramatică română. Piesa aceasta atât de minunată a fost jucată de mai multe generații de monștri sacri, ca și cum fiecare generație simte nevoia să o monteze încă odată pentru a-și da măsura talentului său.


Înregistrare din anul 1960
Durata: 66 minute
Distribuție: Ștefan Ciubotărașu, Jules Cazaban, Ion Manta, Octavian Cotescu, Anca Verești, Virginia Stoicescu
Regie: N. Al. Toscani

Mar 11, 2010

Deliana de Dan Botta

"Ca să atingi desăvârșirea trebuie să fii întocmai ei, să lepezi orice patimă și orice omenească năzuință, să te faci una cu visul și cu dorul tău până la desăvârșire."

O piesă de inspirație și atmosferă eminesciană, Deliana preia legenda Luceafărului și o povestește din perspectiva fetei, aici numită Deliana.

Deliana este o prințesă blestemată (sau dăruită) de ursitoare cu obsesia desăvârșirii, prin urmare Deliana nu poate să se mulțumească cu standardul uman și pământean al perfecțiunii - adică cu Făt Frumos - ea vrea ceva mai mult și acela este Luceafărul. Dar pentru a ajunge să urce la nivelul lui, ea trebuie să devină ea însăși desăvârșită. Făt Frumos este sacrificat de ea mereu în căutarea perfecțiunii, el este cel ignorat și uitat până când la final el o găsește pentru că ea este sortită lui și nu se poate altfel și asta fiind o formă de perfecțiune: să faci ce îți este ursit.

Piesa se petrece în aceeași lume de basm și legendă ca Ostatecul lui Radu Stanca, o lume fantastică ce permite poetizări și metafore bogate.


Dan Bota - Deliana


Durata: 97 minute
Distributie:Valeria Seciu, George Motoi, Leopoldina Bălănuță, Adrian Pintea, Adela Mărculescu, Mihai Mereuță, Cristina Deleanu, Mitică Popescu, Rodica Sanda țuțuianu, Eugen Cristea, Angela Ioan, Adriana Popovici, Jeanine Stavarache, Ruxandra Sireteanu, Mirela Gorea, Răzvan Ionescu
Regie: Leonard Popovici

Mar 3, 2010

Ostatecul de Radu Stanca

"Eu nu sunt acum decât urmașul lui la tron, tatăl urmașul fiului. Îl voi cinsti așa cum se cuvine unui strămoș."

Ostatecul este o piesă foarte intensă, o tragedie poetică scrisă chiar de un poet. Se petrece într-un timp și un spațiu al legendelor, undeva unde existau cândva regate și un simț al onoarei exacerbat, într-o lume în care războiul și cavalerismul erau obișnuite. Radu Stanca are nevoie de acest spațiu și timp ireal pentru a-și face personajele să rostească cuvinte mari și grave, pentru a înscena un discurs tragic despre prietenie și moarte care nu ar fi fost posibil într-o piesă strict istorică.

Doi prinți inamici devin prieteni în mijlocul unui război devastator între regatele lor și descoperă amândoi simultan că războiul este o farsă stupidă iar onoarea adevărata nu constă în a ucide pe cineva care te-a jignit imaginar, ci în a muri pentru el. Cei doi prinți descoperă însă ideea păcii prea târziu pentru părinții lor care sunt angajați deja în anihilarea totală chiar cu prețul vieții fiilor lor.


Înregistrare din anul 1995
Durata: 101 minute
Distribuție: Adrian Pintea, Răzvan Ionescu, George Constantin, Ion Marinescu, Constantin Codrescu, Constantin Dinulescu, Alexandru Repan, Ştefan Sileanu, Matei Gheorghiu, Sorin Gheorghiu, Boris Petroff
Regie: Cristian Munteanu

Jan 27, 2010

Camil Petrescu - Suflete tari

"-Domnișoară, pentru mine nu mai este întoarcere. Am jurat ca astă seară înainte de miezul nopții să vă sărut mâna. Odată cu ultima bătaie a ceasornicului, dacă nu am izbutit să fac aceasta, îmi sfărâm tâmpla.
- Și de ce îmi spui aceasta? Ca să ma înduioșezi?
- Ca să vă arăt cât sunt de hotărât."


Probabil cea mai bună piesă de teatru a lui Camil Petrescu și din punct de vedere al construcției dramatice și al psihologiei personajelor, Suflete tari este povestea unui bibliotecar ce s-a îndrăgostit de fiica patronului său. Prăpastia socială dintre ei este de netrecut pentru că în interbelic rangurile și noblețea încă mai contau într-o căsătorie, dar totuși nu diferența de rang îl oprește pe Andrei Pietraru, ci orgoliul nemăsurat al alesei sale care nici măcar la oamenii nobili ca ea nu vrea să se uite.

Piesa reprezintă un duel furibund al orgoliilor, nu este o poveste de iubire pură sau inocentă pentru că fiecare din cei doi protagoniști nu îl cunoaște cu adevărat pe celălalt. Ioana Boiu Dorcani vede în Andrei Pietraru un haiduc modern, ea are o viziune romanțată asupra lui și nu își dă seama de fapt cine este el; iar Andrei nu vede în ea decât orgoliul nemăsurat pe care el trebuie să îl învingă pentru a-și dovedi sie însuși că poate face orice. Povestea lor este ca un război și la final amândoi pierd pentru că nici unul nu a putut să vadă cine era celălalt, fiecare învins de propriul său narcisism.

Camil Petrescu - Suflete tari
Durata:85 min
Distribuție:Constantin Codrescu, Ion Manolescu, Tanti Cocea, Toma Dimitriu, Clody Bertola, Nicolae Brancomir, Nicolae Blanescu, Tina Ionescu
Regie: Elena Negreanu

Jan 24, 2010

Titanic Vals de Tudor Musatescu

"-Valsul ăsta e de pe vremea când s-a ciocnit titanicul cu ghețarii și s-a scufundat în ocean. Ăla zic și eu naufragiu!
- Splendidă catastrofă!
- Ascultă, maică, pe Marea Neagră sunt ghețari?"


Cea mai cunoscută piesă de teatru a lui Tudor Mușatescu, Titanic Vals este povestea unui om simplu, funcționar mărunt, care moștenește dintr-odată o avere mare și se trezește propulsat de ambițiile familiei sale în politică. Omul cinstit din el se revoltă și încearcă să refuze funcția politică cumpărată cu bani grei și într-un discurs celebru le cere alegătorilor să nu îl voteze pentru că nu merită. Reacția obținută este exact inversă, alegătorii se năpustesc să voteze omul cel mai cinstit pe care l-au văzut ei vreodată.

Piesa mai are și alte intrigi secundare la fel de interesante, o poveste de iubire, un mister cu un testament, un copil înfiat în secret etc. Pentru cine nu știe piesa, ea este destul de palpitantă la prima ascultare. Pentru ceilalți rămâne plăcerea de a asculta jocul actorilor și de a admira personajele atât de pitorești din familia lui Spirache Necșulescu.

Titanic Vals - Tudor Musatescu
Durata: 78 min
Distribuție: George Calboreanu, Kitty Gheorghiu Muşatescu, Silvia Dumitrescu-Timică, Valeria Gagealov, Vali Voiculescu, Silvia Chicoş, Radu Beligan, Niky Atanasiu, Ştefan Mihăilescu Brăila, Ion Ulmeni, Catiţa Ispas, Horia Şerbănescu
Regie: Mihai Zirra

Dec 29, 2009

Victor Ion Popa - Ciuta


"Vezi ce vorbareata ma face pe mine fericirea? Eu n-am vorbit niciodata ca in seara asta; pastram vorbele pentru cineva, pentru tine."

Prima piesă a lui Victor Ion Popa, nu lipsită de anumite stângăcii literare în privința construcției personajelor, este o scriere intensă, cu o acțiune foarte bine construită spre punctul culminant. Este o piesă oarecum romantică, despre niște oameni puri și idealiști care sunt înfrânți de o lume meschină și veroasă. Personajul principal din Ciuta - Carmen Anta trăiește totul la o intensitate incandescentă, se aruncă cu capul înainte în iubire, nu acceptă nici un compromis cu lumea impură și la final va plăti pentru intransigența aceasta.

Carmen Anta este un personaj special în literatura română unde, după cum spunea Călinescu, personajele feminine sunt ori tinere inocente și neștiutoare, ori femei virilizate de dorința de putere (gen Doamna Chiajna, Vidra etc). Ei bine Carmen Anta nu este nici o ingenuă deși vârsta o recomandă, este o tânără care gândește singură, are principii și idealuri, are o morală de la care nu cedează când toți ceilalți încearcă să o corupă, iar despre setea de putere nici nu poate fi vorba. Carmen Anta anunță femeile complexe ce vor apare mai târziu în literatura interiorizantă a unui Camil Petrescu sau Mihail Sebastian.


Victor Ion Popa - Ciuta
Durata: 63 minute
Distribuție: Victor Rebengiuc, Irina Petrescu, Eugenia Popovici, Costache Antoniu, Toma Caragiu, Elvira Godeanu, Mircea Anghelescu
Regie: Constantin Moruzan

Dec 15, 2009

Iona de Marin Sorescu


"Daca nu exista ferestre, ele trebuiesc inventate"

Piesa existențialistă despre condiția umană ca întemnițare, despre limitarea fiecărui orizont metafizic. Iona este simbolul omului care, deși reușește să scape dintr-un loc mai strâmt în altul mai larg, este mereu nemulțumit de întemnițarea sa.
Câți dintre noi nu se mulțumesc mereu cu un pic mai multă libertate, câți nu se opresc din luptă la prima concesie? Iona nu este așa - deși înainte de a fi înghițit de balenă trăia inconștient, în imediat, după ce a fost confruntat cu experiența limitării a fost transformat de ea radical și nu a mai putut accepta ceea ce înainte i se părea firesc: jumătatea de libertate, jumătățile de măsuri.

Iona (1992)
Piesa inregistrata in anul 1992
Durata: 59 min
Distributie: George Constantin
Regia: Dan Puican

Dec 2, 2009

Insula de Mihail Sebastian


"- Nu-mi vine a crede. Mi se pare ca nu e adevarat. Ma uit la mainile astea doua care o viata intreaga au rasfoit carti si au mangaiat femei, ma uit la ele si nu le recunosc.
- Esti un snob.
- Un snob, da, un snob care acum o jumatate de ora cara pietre in port, un snob care s-a invatat sa culeaga mucuri de tigari de pe jos, un snob care curata cartofi!"


O piesă mai puțin cunoscută a lui Sebastian, neterminată dar completă într-un fel ciudat. Este vorba de trei oameni (europeni) rămași fără voia lor într-o țară din America de Sud aprinsă brusc de un război civil. Cei trei străini devin prieteni și se sprijină reciproc în acea lume devenită ostilă lor, în acea lume în care convențiile sociale s-au răsturnat total și un bancher milionar este tratat de toți ca un cerșetor; odată cu prietenia aceasta neprevăzută cei trei descoperă lucruri nebănuite despre ei înșiși, se schimbă treptat și nu în mod negativ. Întrebarea este daca vor putea păstra schimbarea aceasta și după ce se vor întoarce acasă...

Sebastian a apucat să scrie doar două acte din cele trei planificate inițial, piesa se termină suspendată într-un moment de speranță luminoasă ceea ce o face cea mai optimistă piesă a lui Sebastian fără să apară neterminată unui spectator ce nu cunoaște povestea scrierii ei.

Mihail Sebastian - Insula
Durata: 64 minute
Distribuție: Dana Dogaru, Adrian Pintea, George Constantin, Ștefan Mihăilescu Brăila, Tamara Buciuceanu Botez, Radu Panamarenco, Ana Cionte
Regie: Dan Puican