Casa Bernardei Alba de Federico García Lorca

"Asemenea evantai se dă unei văduve? Dă-mi unul negru şi învaţă să respecţi doliul după tatăl tău. Timp de opt ani, cît va ţine doliul, nici boarea de pe uliţă nu trebuie să pătrundă în casa asta. Să socotim că am astupat cu zid uşile şi ferestrele. Aşa a fost şi-n casa tatălui meu, şi-n casa bunicului meu..." Dramă a satului spaniol, Casa Bernardei Alba descrie o lume tradițională, închistată în reguli rigide și tabuuri. Se pare că oamenii din orice sat de oriunde în lume sunt conservatori ai tradițiilor, chiar și când tradițiile respective distrug indivizii. Bernarda Alba are câteva fiice pe care le închide în casă în semn de doliu pentru tatăl lor. Doliul va dura 8 ani și fetele se vor putea mărita abia după ce perioada va trece, nu mai contează că vor fi bătrâne și urâte atunci, doliul trebuie respectat. Bernarda Alba se poartă ca o stăpână absolută în casa-închisoare iar fetele își trăiesc destinul tragic aparent cu resemnare, însă revolta mocnește gata să izbucnească. Federico Garcia Lorca - Casa Bernardei Alba 1976 regia Cristian Munteanu
Durata: 68 minute Distribuţie: Olga Tudorache, Eugenia Popovici, Gina Patrichi, Adela Mărculescu, Lucia Mara, Valeria Seciu, Mariana Mihuţ, Ica Matache, Eugenia Bosânceanu, Victoria Mierlescu Regie: Cristian Munteanu Federico Garcia Lorca - Casa Bernardei Alba 1973 radio Moldova Durata: 55 minute

Ivan Turbincă de Ion Creangă (1955)

"- N-ai grijă, Petre, de drumețul care cântă să nu te temi. Ostașul acesta e un om bun și milostiv. Vezi-l, are numai două ruble la sufletul său și, drept cercare, hai, fă-te tu cerșetor în capătul ăsta de pod și eu la celălalt, să vezi cum ne dă el amândouă rublele de pomană, bietul om..."

 După ce a servit ca ostaș toată viața, Ivan este eliberat din armată și primește și răsplată pentru osteneală două ruble. Cum o treabă imediată nu prea are, Ivan începe să colinde lumea fără scop și să intre în tot felul de încurcături. Cum dă peste un necaz, turbinca sa îi este de ajutor, săculețul ăsta fiind atât de încăpător încât și moartea se lasă înghițită de turbincă. Ce va face Ivan cu moartea? Rămâne să ascultați povestea și să vedeți.. Durata: 38 minute

Din Jale se intrupeaza Electra de Eugene O'Neill

"Cine eşti tu? încă un cadavru? Şi tu şi eu am văzut cîmpii şi dealuri presărate cu cadavre -ce însemnau?...nimic altceva decît o glumă sinistră a vieţii faţă de viaţă. Moartea ţi se potriveşte atît debine! Moartea se potriveşte Mannonilor! Totdeauna mi-ai apărut ca statuia unui mare defunct, şezînd înjilţul unui parc sau călărind pe un cal într-o piaţă publică —privind fără nici o înţelegere viaţa din juru-ţi şi nesocotind-o pentru că n-ai fost în stare s-o trăieşti. Cît ai trăit nu ţi-a trecut prin minte să mă cunoşti mai bine: acum că ai murit cred că ne-am putea împrieteni." Tragedia veche a Atrizilor transportată în America războiului civil, în familia veche a Mannonilor. Același conflict între mamă și fiică, aceeași uciderea a tatălui care cere neapărat răzbunare, aceeași sacrificare a mamei de către copiii ei. O'Neill dezgroapă din psihanaliză complexul Electrei și îl aruncă pe scenă, îi dă trup și viață, îl plasează în timp. Paricid, nebunie și moarte, toate astea se pot întâmpla în orice moment al istoriei, cât timp suntem cu toții sclavii acelorași complexe psihanalitice care ne modelează și ne zdrobesc totodată. Durata: 145 minute Distribuţie: Irina Răchiţeanu Şirianu, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Nicolae Iliescu, Mirela Gorea, George Constantin, Vasile Niţulescu, Ştefan Iordache, Telly Barbu, Lili Nica Dumitrescu, Boris Petrof, Constantin Dinulescu, Sorin Gheorghiu Regie: Cristian Munteanu Înregistrare din 1985

Funcționarul de la domenii de Petre Locusteanu

"- Dar de ce țineți numaidecât ca ginerele dumneavoastră să fie funcționar de la Domenii? - Numaidecât nu, dar încerc și eu... Și încerc pentru că am o presimțire: numai un funcționar de la Domenii o va putea face fericită pe fata mea." O piesă naivă de la început de secol 20, scrisă de un autor uitat azi. Domnul Cocârțău vrea să își căsătorească fiica numai cu un funcționar de la Domenii (Agenția Domeniilor Statului - un fel de FPS de pe vremea aceea) pentru că așa a visat soția lui când a născut fata. În acest scop dl. Cocârțău dă anunț peste anunț la mica publicitate, dar nici un pretendent potrivit nu apare. Între timp există destui pretendenți la zestrea domnișoarei Cocârțău care speră că tatăl fetei va renunța odată la condiția lui absurdă. Când în sfârșit apare și un funcționar la Domenii, toți ceilalți pretendenți se aruncă în luptă ca să îl deturneze de la mâna fetei. Durata: 88 minute Distribuţie: Dem Rădulescu, Rodica Popescu Bitănescu, Tamara Buciuceanu, Virgil Ogăşanu, Petre Lupu, Bianca Zurovski, Adina Popescu, Eusebiu Ştefănescu, George Ivaşcu, Eugen Cristea, Gabriela Baciu, Maria Tudose Regie: Constantin Dinischiotu Înregistrare din 1997

Jocul vieții și al morții in deșertul de cenușă de Horia Lovinescu

"- De ce te-ai speriat, tată? Nu știi că nu mi se poate întâmpla nimic? Voiam să spun că în pustietatea asta nici unuia din noi nu i se poate întâmpla nimic. E atâta liniște... Doar câte o pasăre din când în când îți mai tulbură gândurile. 
- Păsările astea vin din ce în ce mai des. De unde-or fi venind și ce mănâncă ele? 
- Poate că așteaptă stârvurile noastre." 

La sfârșitul lumii va începe iar o altă lume, de la capăt. Într-un deșert post-apocaliptic mai viețuiesc trei oameni: un tată cu fiul său, Abel, și o fată. Nu poate fi vorba de fericire în viața lor, dar o anumită comoditate dată de repetarea acelorași cuvinte zi de zi există. Toți se cunosc unii pe alții și li s-a acrit de atâta cunoaștere dar alternative nu au, așa că domnește un fel de pace mocnită. Liniștea lor este spartă de sosirea lui Cain, principiul violenței și al supraviețuirii cu orice preț, cel care va reconfigura relațiile între cei trei, își va ucide fratele și va da un șut în spate lumii, propulsând-o înainte. Durată: 108 minute Distribuție: George Constantin, Dana Dogaru, Alexandru Repan, Ştefan Sileanu

Mihai Eminescu – Veronica Micle ... Replici

"Te rog, Veronică, nu scuza dacă vrei, nu mă ierta chiar, dacă vrei să mă pedepsești mai mult decum sunt pedepsit eu de cer și de oameni dar, te rog nu te supăra. Păstrează sufletul vesel, și dacă nu vrei să mă ierți, râzi cel puțin căci conștiința că tu suferi îmi trece ca un fier roșu prin inimă."

 Anul 2000 - publicarea scrisorilor necunoscute ale lui Eminescu a fost un eveniment uriaș ca importanță. După zeci de ani de slăvire oarbă, Eminescu apărea în sfârșit în fața publicului cu un chip mai uman, o ființă din oase și carne cam depresivă, cu crize de mizantropie și reumatism, cu angarale de om mare, încurcat și el în aceeași mocirlă a vieții cotidiene ca toată lumea. Eminescu care alerga pe la ministere după petiții, Eminescu bolnav, Eminescu gelos, Eminescu glumeț, Eminescu alintat cu nume ridicule de către Veronica, Eminescu alintând-o pe Veronica cu nume la fel de ridicule, Eminescu uman - iată cadoul anului 2000 pentru români. Care cadou a fost ignorat pentru că noi nu aveam nevoie de el ca persoană reală, nouă ne trebuia un ideal cât mai îndepărtat, un tip fără slăbiciuni spre care să tindem mereu asimptotic ca o formă de masochism național. Spectacolul acesta este stelar - în cel mai bun sens al cuvântului. Colajul de scrisori, poezii și arii vă va transporta pentru o oră jumate în acea lume plină de stele în care ne place să ne imaginăm că trăia Eminescu și din care nu cobora niciodată, nici măcar ca să se ducă la o cârciumă soiasă de mahala ca să bea un vin cu niște prieteni. Ascultați acest spectacol, bucurați-vă de el, dar nu uitați vorbele lui Nichita Stănescu:

Atâta să nu uitaţi: că el a fost om viu

viu pipăibil cu mâna.

Atâta să nu uitaţi

că el a băut cu gura lui,-

că avea piele îmbrăcată în ştofă.

Atât să nu uitaţi,-

că ar fi putut să stea

la masă cu noi,

la masa cinei celei de taină

Atât să uitaţi! Numai atât,-

că El a trăit,

înaintea noastră…

Numai atât,

în genunchi vă rog să uitaţi!

 Durata: 84 minute Distribuție: George Motoi, Lucia Mureșan, Valentin Teodosiu, Cătălin Rusu cântă soprana Mirela Zafiri scenariu de Pușa Roth și Costin Tuchilă muzica Laurențiu Profeta link alternativ:

Colegi de birou de Emil Braghinski și Eldar Reazanov (1980)

"- Vă rog să beți un cocteil. 
- Tovarășe Novosîlțev, dar eu nu beau. 
- Da, știu. 
- Și atunci de ce ai venit cu tava? 
- Așa... Vă plac ciupercile? 
- Poftim? 
- Ciupercile, știți, alea albe... mânătărci. 
- Nu, nu îmi plac. 
- Ei, Ludmila Prokofievna, îmi pare sincer rău. E așa de plăcut să culegi ciuperci. Unele cresc pe lângă buturugi, altele... doar dacă e secetă trebuie să le cauți pe lângă locurile umede." Pentru fanii filmului rusesc Служебный роман, piesa aceasta nu mai are nevoie de prezentare, fiind adaptarea radiofonică a scenariului unuia din cele mai iubite filme rusești. Pentru cei care nu au văzut filmul, iată despre ce este vorba: un contabil timid are nevoie de o promovare în instituția în care lucrează. Omul e capabil dar nu știe să se facă remarcat iar șefa lui e o ființă atât de rece și inumană încât mulți ar jura că e un robot, nu se poate vorbi cu ea. Soluția i-o sugerează un coleg cu mai multă experiență de viață: ce ar fi să încerce să seducă șefa-robot? Dar cum te poți apropia de un sloi de gheață? Ce se poate vorbi cu o tipă care are în cap doar cifre și rapoarte și este suspectată că nu ar avea viață personală? Pare o întreprindere imposibilă chiar și pentru șmecheri unși cu toate alifiile, cu atât mai mult pentru naivul contabil Novosîlțev. Și totuși, acolo unde leii nu îndrăznesc să pășească mieii merg înainte... Durata: 47 minute Distribuție: Ștefan Mihăilescu Brăila, Ileana Stana Ionescu, Mircea Șeptilici, Vali Voiculescu Pepino, Mariana Mihuț, Regie: Ion Vova Înregistrare din 1980 link alternativ: Inregistrare din Rep. Moldova, 1977 durata: 70 minute Regie: Ilie Stratulat

La răscruce de vânturi de Emily Brontë

"- Cum poate hoinări domnişoara Earnshaw pe câmpuri cu un ţigan? Şi totuşi copila e în doliu — desigur că ea e — vai va rămâne schiloadă pe viaţă!?
 - Ce nepăsare condamnabilă din partea fratelui ei! Am înţeles eu din spusele lui Shielders c-o lasă să crească ca o adevărată păgână. Dar ăsta cine-i, de unde şi-o fi cules asemenea tovarăş? A da, să ştii că el e strania achiziţie a fostului meu vecin — făcută cu prilejul călătoriei lui la Liverpool — un mic indian sau un copil părăsit de-un american sau de-un spaniol. 
- Un băiat rău, în orice caz, şi cu totul nepotrivit într-o casă ca lumea! Linton, ai observat cum vorbeşte? Sunt îngrozită ca nu cumva să fi auzit şi copiii mei ce-a spus."
 Un băiat și o fată sunt prieteni de mici și, crescând împreună, se îndrăgostesc. Ea e o viitoare contesă, el e un orfan luat de suflet de tatăl ei. Rangurile și prestigiul social nu contează pentru cei doi tineri, dar pentru restul lumii se pare că da. Căsătoria lor nu se poate face, universul întreg se opune iar ei se supun și renunță. O singură dorință mai rămâne în ei: ca măcar copiii lor să se căsătorească. Dar universul s-ar putea să aibă altă opinie și de data asta... Durata: 159 minute Distributie: Ion Marinescu, Adela Mărculescu, Alexandrina Halic, Ion Caramitru, Valeria Seciu, Virgil Ogăşanu, Grigore Gonţa, Olga Tudorache, Constantin Brezeanu, Nicolae Luchian Botez, Mihai Stoenescu, Alina Iovanelli, Anca Veresti, Gabriel Marinescu Regie: Paul Stratilat

Amadeus de Peter Shaffer

"În seara aceasta, într-unul din nenumăratele birturi ale acestui oraș se află un tinerel, chicotește des și, fără să lase din mână tacul de biliard, este în stare să aștearnă pe o coală, într-o doară, note față de care eu nu mai scriu decât niște biete mâzgăleli fără rost." Dacă nu poți fi genial, măcar distruge geniul - aceasta era deviza lui Salieri,un compozitor austriac care a avut nenorocul să fie contemporan cu Mozart. Geniul și mediocrul, braț la braț, jucați pe aceleași scene, aplaudați de același public ce nu putea face diferența între rang și merit, între monden și valoros. La o reprezentație cu Salieri era de bon ton să te duci, ba chiar obligatoriu, la Mozart ajungeai doar dacă mai aveai timp și voiai tu neapărat. Salieri era regele saloanelor vieneze iar Mozart cel al cârciumilor mărginașe. Singur Salieri înțelegea cutremurat măreția geniului mozartian, singur el aprecia și știa perfect lucid că, deși era aplaudat azi, mâine nimeni nu îl va mai ține minte pe când toți vor ști cine a fost Mozart și peste o mie de ani. Un mediocru vrea să se salveze în eternitate, ce soluții are? Să ucidă un geniu și să își lege pe vecie numele de al său. Durata: 80 minute Distribuţie: Gheorghe Visu, Cristian Iacob, Simona Stoicescu, Lucian Ifrim, Ion Haiduc, Anne Marie Ziegler,Bogdan Dumitrescu, Ştefăniţă Constantin Aruxandrei, Costin Petran Regie: Ilinca Stihi

Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu (1957)

"În lupta vieții eu nu pot să mă mai întorc. Dumneavoastră mi-ați dat o clipă iluzia fericirii familiale, acuma mă goniți ca pe un câine. Ce-mi rămâne de făcut? Tăceți... M-ați condamnat din nou la moarte. Bine, am să mă omor." Un om așezat, cap de familie, ajunge fără să vrea erou local când, într-o zi, salvează de la înec un biet vagabond care sărise în râu. Prestigiul social crește, omul e propulsat pe o orbită politică spre scaunul de primar. Dar nu poți salva de la moarte un om fără să devii responsabil pentru destinul său după aceea. Vagabondul salvat de la moarte era un sinucigaș, voia să moară pentru a scăpa de mizerie și de traiul fără căpătâi. Salvarea lui nu a fost tocmai o salvare dacă omul nu e abătut din dorința lui de a muri, dacă nu i se oferă o viață mai bună. Și cine are acum datoria să i-o ofere? Cine este nevoit acum să îl adopte pe vagabond? Bietul funcționar care nu știa în ce se băgase atunci când a sărit în râu la primul impuls generos. Durata: 75 minute Distribuție: Grigore Vasiliu-Birlic, Silvia Dumitrescu Timică, Eugenia Popovici, Radu Beligan, Nicu Dimitriu, Horia Șerbănescu